A început semestrul al II-lea. Succes, dragi elevi!
Blogul clasei mele
luni, 9 februarie 2015
duminică, 8 februarie 2015
Februarie
de Alex Vâlcu
Din când în când apare soarele.
Încep să curgă iar pâraiele.
Ţurţurii la streşini se topesc.
Chiar şi pământul îl zăresc.
Nu vă grăbiţi, e încă iarnă.
Nu dezbrăcaţi, călduţa haină.
Mănuşile nu le-aruncaţi,
Că, dragi copii, o să-ngheţaţi.
Şi dacă-n veselia voastră,
Spargeţi un geam la o fereastră,
Rugaţi părinţii să vă ierte.
O să vedeţi, n-o să vă certe.
de Alex Vâlcu
Din când în când apare soarele.
Încep să curgă iar pâraiele.
Ţurţurii la streşini se topesc.
Chiar şi pământul îl zăresc.
Nu vă grăbiţi, e încă iarnă.
Nu dezbrăcaţi, călduţa haină.
Mănuşile nu le-aruncaţi,
Că, dragi copii, o să-ngheţaţi.
Şi dacă-n veselia voastră,
Spargeţi un geam la o fereastră,
Rugaţi părinţii să vă ierte.
O să vedeţi, n-o să vă certe.
luni, 19 ianuarie 2015
Poezia lunii ianuarie
Ianuarie
Duiliu Zamfirescu
Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Şi le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.
Din fereastra-mi îngheţată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiţi de ger,
S-au strâns pată lângă pată.
……………………………
Iar afară numai fumul
Subţiratec îşi ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Şi-n văzduhuri îi dau drumul.
Duiliu Zamfirescu
Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Şi le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.
Din fereastra-mi îngheţată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiţi de ger,
S-au strâns pată lângă pată.
……………………………
Iar afară numai fumul
Subţiratec îşi ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Şi-n văzduhuri îi dau drumul.
POVESTEA COPACILOR
POVESTEA COPACILOR
Odată, demult, copacii au pornit să-și caute o așezare pe întinsul țării. Au plecat de la țărmul însorit al mării către culmile înzăpezite ale munților.
Întâi salcâmul și-a tremurat bănuții frunzelor și a hotărât să rămână pe loc.
- Or să te bată vânturile din larg și nisipul o să-ți prăfuiască frunzele!
- Nu-i nimic, s-a scuturat vesel salcâmul. Îmi place soarele fierbinte și marea albastră. Și apoi … trebuie să rămână cineva și aici. Drum bun!
Drumul ducea de-a lungul văilor și cotea pe lângă râuri șerpuitoare. Sălciile s-au aplecat cu crengile deasupra apei și s-au oprit pe mal.
- Ne primiți printre voi, sălciilor? au întrebat răchitele.
- Da! răspunseră în cor sălciile.
Și răchitele s-au oprit pe malul plin de umezeală al râului. Mai departe, drumul urca ușor pe coline însorite.
-Aici e de noi! – au spus pomii roditori.
Și s-au răspândit pe coastă: vișinii, cireșii, merii și perii, gutuii și nucii.
Plopilor le-au plăcut drumurile întinse ca niște panglici cenușii și s-au înșirat de-o parte și de alta, să străjuiască drepți ca lumânările.
Ceilalți copaci au mers mai departe.
Pe culmea dealurilor, teii au făcut horă cu castanii și s-au luat la întrecere: cine o să înflorească mai frumos? Castanii au ridicat pe crengi ciorchini de floare ca niște candelabre.
Teii și-au aninat cerceluși de flori mărunte și aurii. Vântul a luat mireasma lor și a dus-o spre câmpie, unde iarba a suspinat:
- Ah, ce frumos miroase!
- Ce s-a întâmplat? – au întrebat vrăbiile, amețite de parfum.
- Au înflorit teii, a șoptit vântul.
joi, 18 decembrie 2014
Verbul
Marcaţi prin X persoana şi numărul verbelor
din enunţurile următoare:
Ghiocelul vesteşte
primăvara. El a învins iarna cea grea. Păsările se întorc din ţările calde.
Eu şi Alexandru
mergem la pădure.
Verbul
|
Persoana I
|
Persoana a II-a
|
Persoana a III-a
|
|||
Singular
|
Plural
|
Singular
|
Plural
|
Singular
|
Plural
|
|
vesteşte
|
x
|
|||||
Abonați-vă la:
Postări (Atom)