A început semestrul al II-lea. Succes, dragi elevi!

Februarie 
        de Alex Vâlcu

Din când în când apare soarele.
Încep să curgă iar pâraiele.
Ţurţurii la streşini se topesc.
Chiar şi pământul îl zăresc.

Nu vă grăbiţi, e încă iarnă.
Nu dezbrăcaţi, călduţa haină.
Mănuşile nu le-aruncaţi,
Că, dragi copii, o să-ngheţaţi.

Şi dacă-n veselia voastră,
Spargeţi un geam la o fereastră,
Rugaţi părinţii să vă ierte.
O să vedeţi, n-o să vă certe.

Vacanţă plăcută, dragi elevi ai clasei mele!

Poezia lunii ianuarie

Ianuarie

Duiliu Zamfirescu 

Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Şi le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.

Din fereastra-mi îngheţată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiţi de ger,
S-au strâns pată lângă pată.
……………………………
Iar afară numai fumul
Subţiratec îşi ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Şi-n văzduhuri îi dau drumul.

POVESTEA COPACILOR

POVESTEA COPACILOR

         Odată, demult, copacii au pornit să-și caute o așezare pe întinsul țării. Au plecat de   la țărmul însorit al mării către culmile înzăpezite ale munților.
Întâi salcâmul și-a tremurat bănuții frunzelor și a hotărât să rămână pe loc.
         - Or să te bată vânturile din larg și nisipul o să-ți prăfuiască frunzele!
         - Nu-i nimic, s-a scuturat vesel salcâmul. Îmi place soarele fierbinte și marea albastră. Și apoi … trebuie să rămână cineva și aici. Drum bun!
         Drumul ducea de-a lungul văilor și cotea pe lângă râuri șerpuitoare. Sălciile s-au aplecat cu crengile deasupra apei și s-au oprit pe mal.
        - Ne primiți printre voi, sălciilor?  au întrebat răchitele.
        - Da!  răspunseră în cor sălciile.
       Și răchitele s-au oprit pe malul plin de umezeală al râului. Mai departe, drumul urca ușor pe coline însorite.
         -Aici e de noi! – au spus pomii roditori.
         Și s-au răspândit pe coastă: vișinii, cireșii, merii și perii, gutuii și nucii.
         Plopilor le-au plăcut drumurile întinse ca niște panglici cenușii și s-au înșirat de-o parte și de alta, să străjuiască drepți ca lumânările.
        Ceilalți copaci au mers mai departe.
        Pe culmea dealurilor, teii au făcut horă cu castanii și s-au luat la întrecere: cine o să înflorească mai frumos? Castanii au ridicat pe crengi ciorchini de floare ca niște candelabre.

        Teii și-au aninat cerceluși de flori mărunte și aurii. Vântul a luat mireasma lor și a dus-o spre câmpie, unde iarba a suspinat:

        - Ah, ce frumos miroase!

        - Ce s-a întâmplat? – au întrebat vrăbiile, amețite de parfum.

        - Au înflorit teii, a șoptit vântul.