Vacanţă plăcută, dragi elevi ai clasei mele!
vineri, 30 ianuarie 2015
luni, 19 ianuarie 2015
Poezia lunii ianuarie
Ianuarie
Duiliu Zamfirescu
Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Şi le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.
Din fereastra-mi îngheţată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiţi de ger,
S-au strâns pată lângă pată.
……………………………
Iar afară numai fumul
Subţiratec îşi ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Şi-n văzduhuri îi dau drumul.
Duiliu Zamfirescu
Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Şi le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.
Din fereastra-mi îngheţată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiţi de ger,
S-au strâns pată lângă pată.
……………………………
Iar afară numai fumul
Subţiratec îşi ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Şi-n văzduhuri îi dau drumul.
POVESTEA COPACILOR
POVESTEA COPACILOR
Odată, demult, copacii au pornit să-și caute o așezare pe întinsul țării. Au plecat de la țărmul însorit al mării către culmile înzăpezite ale munților.
Întâi salcâmul și-a tremurat bănuții frunzelor și a hotărât să rămână pe loc.
- Or să te bată vânturile din larg și nisipul o să-ți prăfuiască frunzele!
- Nu-i nimic, s-a scuturat vesel salcâmul. Îmi place soarele fierbinte și marea albastră. Și apoi … trebuie să rămână cineva și aici. Drum bun!
Drumul ducea de-a lungul văilor și cotea pe lângă râuri șerpuitoare. Sălciile s-au aplecat cu crengile deasupra apei și s-au oprit pe mal.
- Ne primiți printre voi, sălciilor? au întrebat răchitele.
- Da! răspunseră în cor sălciile.
Și răchitele s-au oprit pe malul plin de umezeală al râului. Mai departe, drumul urca ușor pe coline însorite.
-Aici e de noi! – au spus pomii roditori.
Și s-au răspândit pe coastă: vișinii, cireșii, merii și perii, gutuii și nucii.
Plopilor le-au plăcut drumurile întinse ca niște panglici cenușii și s-au înșirat de-o parte și de alta, să străjuiască drepți ca lumânările.
Ceilalți copaci au mers mai departe.
Pe culmea dealurilor, teii au făcut horă cu castanii și s-au luat la întrecere: cine o să înflorească mai frumos? Castanii au ridicat pe crengi ciorchini de floare ca niște candelabre.
Teii și-au aninat cerceluși de flori mărunte și aurii. Vântul a luat mireasma lor și a dus-o spre câmpie, unde iarba a suspinat:
- Ah, ce frumos miroase!
- Ce s-a întâmplat? – au întrebat vrăbiile, amețite de parfum.
- Au înflorit teii, a șoptit vântul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
